Muzica, filme, fotografii ...


    Viata de zi cu zi ...

    Distribuiţi
    avatar
    Alin-GabrieL
    Admin

    Mesaje : 6
    Data de înscriere : 26/02/2012
    Varsta : 25

    Viata de zi cu zi ...

    Mesaj  Alin-GabrieL la data de Vin Mar 02, 2012 2:05 pm

    Să faci absolut totul pentru persoana iubită şi apoi să ţi se întoarcă spatele.
    ... oare este normal? oare este drept?
    Oare cât poate rezista inima unui om în asemenea situaţie?

    Să te cerţi cu prieteni, să îţi strici relaţiile profesionale, să te cerţi cu familia pentru persoana iubită şi apoi persoana iubită drept răsplată iubirii absolute care i-o porţi să se îndepărteze de tine şi să te lase singur ca într-o prăpastie.

    Să faci toate lucrurile exact cum doreşte persoana iubită, chiar dacă unele lucruri nu sunt bune dar să accepţi să le faci pentru ca ea să fie mulţumită şi apoi să fii acuzat că nu o asculţi.

    Să fii sincer şi deschis cu persoana iubită se pare ca nu este un lucru bun şi de apreciat în ziua de azi, se apreciază minciuna şi prefăcătoria.

    Într-o prăpastie de singuratate, intr-o prapastie a deznădejdii, într-o prapastie fără viziune asupra viitorului, într-un abis al propriei existenţe.

    Dar cel mai dureros este atunci când persoana pe care o iubeşti nici măcar nu îţi merită iubirea.

    Să îţi aminteşti aproape în orice loc prin care treci de persoana iubită este la fel de dureros.

    Să nu poţi dormi nopţile pentru că te gândeşti cum dormeai îmbrăţişat cu persoana iubită.

    Nu este bine să îţi baţi joc de prieteni şi de oameni din jur. Iar dacă îţi baţi joc de persoana care te iubeşte cu adevărat înseamnă că nu eşti om.

    Singurul echilibru este dat de lupta dintre raţiune si inimă. În momentul în care una dintre părţi iese învingătoare se ajunge la nebunie sau infarct....

    Te comporţi cu persoana iubită ca şi cum ar fi un înger şi defapt se dovedeşte a fi ipocrită fără scrupule şi fără inimă!

    În IUBIRE decât să îţi baţi joc de o persoană mai bine nu te incurci deloc cu persoana respectivă. Oamenii nu sunt nişte ciorapi pe care îi schimbi după o zi pe alta.

    Declaraţia de dragoste online....

    "Tradus din La légende de l''Amour et de la Folie
    Cu foarte mult timp în urmă, înainte ca lumea să fi fost creată, virtuţile şi viciile se plictiseau.
    Într-o bună zi, toate viciile şi virtuţile s-au reunit şi au constatat că se plictiseau tot mai tare ceea ce era de neconceput.
    Deodată, Ingeniozitatea a avut ideea să se joace de-a v-aţi ascunselea.
    Cu toatele au admis că era o idee excelentă şi pe dată Nebunia strigă:
    "Eu vreau să număr, eu vreau să stau la numărat!" Şi, după cum nimeni nu era destul de nebun ca să contrazică Nebunia, celelalte vicii şi virtuţi au fost de acord. Nebunia, acum rezemată cu faţa la trunchiul unui arbore, a început să numere: "Unu, doi, trei,..."
    In timp ce Nebunia număra, celelalte vicii şi virtuţi au alergat ca să se ascundă.
    Tandreţea - pe cornul Lunii, Trădarea într-o grămadă de gunoaie. Duioşia s-a pitit printre nori, iar Pasiunea în mijlocul pământului. Minciuna spunea că se va ascunde sub o piatră, dar s-a ascuns în fundul unui lac. Avariţia s-a băgat într-un sac.
    Şi Nebunia continua să numere: "70, 71, 72,.."
    Acum, toate virtuţile şi viciile erau deja ascunse, cu excepţia Iubirii. Nehotărâtă, Iubirea nu reuşea să se hotărască unde anume să se ascundă. De altfel, nu era de mirare, pentru că ştim cu toţii cât de greu ne ascundem Iubirea.
    Nebunia: "98, 99!"
    Chiar atunci, pe când Nebunia urma să numere 100, Iubirea s-a ascuns într-o tufă de trandafiri.
    Nebunia: "O sută! Am pornit la căutat!"
    Lenea a fost primul viciu descoperit pentru că nu avea nici măcar puterea să se ascundă. Apoi, Nebunia a reperat Tandreţea ascunsă pe cornul Lunii şi Pasiunea din centrul pământului. Una câte una, toate viciile şi virtuţile au fost descoperite cu excepţia Iubirii.
    Nebunia era disperată. Atunci, Invidia îi şopti Nebuniei: "Ţi-a mai rămas Iubirea pe care o vei găsi în tufa aceea de trandafiri."
    Atunci, Nebunia înşfăcă o furcă şi împunse cu sălbăticie tufa de trandafiri până când un strigăt disperat sfâşie aerul. Iubirea ieşi cu mîinile acoperindu-i faţa. Printre degete curgea sânge. In furia ei, Nebunia îi înţepase ochii Iubirii cu furca.
    "Ce-am făcut? Ce-am făcut?" striga disperată Nebunia. "Te-am orbit! Cum pot să-mi repar greşeala?"
    Şi Iubirea îi răspunse: "Nu-mi mai poţi da ochii înapoi. Dar, dacă doreşti să faci ceva pentru mine, poţi să-mi fii ghid."
    Şi, de atunci, Iubirea este oarbă şi este mereu însoţită de Nebunie.

      Acum este: Lun Dec 10, 2018 6:40 pm